Despre Facerea lumii și despre Timp - Sfântul Augustin

O ediție literară ce cuprinde trei părți majore: pentru început - o introducere destul de ambiguă a papei Pius al XI-lea în opera lui Augustin, mai apoi secțiunea centrală a cărții ce conține cele două fragmente din bine-cunoscuta operă a "Confesiunilor", iar în cele din urmă o recenzare suficient de elaborată întocmită de Nicolae Iorga. 

Augustin, un reper al creștinismului timpuriu și un geniu al filosofiei, un izvor de înțelepciune și o sursă neobosită întru căutarea de răspunsuri la întrebările atât de pertinente ale vieții. Întrebări atât de caracteristice veacului secular în care trăim, dar care-și au de fapt sorgintea în gândirea omului antic, și poate chiar a omului prim.

"Ce făcea Dumnezeu înainte de a face lumea?" sau "Cum am putea defini timpul? Ce este prezentul? Dar trecutul și viitorul?", "Care este rostul vieții?" sau "De unde atâta suferință?"

Meditațiile augustiniene redate sub formă de confesiuni sau chiar rugăciuni, au menirea de a-l conduce pe cititor pe un tărâm al solului instabil, al întrebărilor fără răspuns, al celor mai adânci zbateri și năzuințe. Și totuși, după o îndelungată incursiune cognitivă și filosofică, Augustin conclude prin a afirma că Dumnezeu nu făcea nimic înainte de actul creațiunii, și asta pentru că nici timpul nu exista, Dumnezeu fiind atemporal. Un răspuns satisfăcător? Puțin probabil...

În lupta continuă împotriva păgânismului și al ereziilor maniheice, Augustin se refugiază în ale spiritualității creștine, găsind un izvor de viață nesupus secetei și îndestulător hrănirii cutezanțelor sufletului aflat mereu într-o continuă căutare de răspunsuri. Maestrul găsește adăpost în creștinism, asta deoarece Hristos îi devine partener de necontenit pe calea vieții și al idealului existențial.

Iată cum îl descrie Iorga pe exponentul creștinismului timpuriu:

"[...] acela care a scris atâtea nu s-a înfățișat întreg în niciuna din scrierile sale. [...] La el scrisul era o nevoie neapărată; dar scria mai ales pentru dânsul, decât pentru alții. [...] nu pentru public a scris el deci toate: lui îi erau de nevoie ca să răspundă unor întrebări rebele care se ridicau în sufletul lui și-l chinuiau."

Recomand cartea de față celor care doresc o incursiune cu opera augustiniană, și mai ales celor de-abia inițiați cu gândirea maestrului și care caută ceva de proporții mai reduse decât operele sale celebre. Cu siguranță, atât mintea, cât și inima cititorului vor fi aprig clintite pe parcursul lecturării acestei opere.

"Pentru Tine ne-ai făcut, Doamne, și neliniștită e inima noastră, până nu se va odihni întru Tine." (p.12)

"[...] față de știința Ta, știința noastră nu-i altceva decât neștiință." (p.41)

"Mai degrabă, aș răspunde că nu știu când nu știu, decât să râd de cel care pune o întrebare profundă și să-l laud pe cel care dă răspunsuri proaste." (p.55)

"Cum este posibil ca [...] trecutul și viitorul să existe, de vreme ce, pe de-o parte, trecutul deja nu mai este, iar viitorul, pe de altă parte, nu este încă?" (p.59)

© Toader-Ionuț Rus