Evanghelia după Toma - Gustavo-Adolfo Loria-Rivel (trad.)

Așa-zisa "Evanghelie după Toma" constituie o operă eterogenă, o colecție de "spuse" atribuite lui Isus. Textul conține fragmente paralele cu unele texte canonice, dar și cu alte texte de orientare iudeo-creștină, eleno-creștină, gnostică sau apocrifă. De menționat este faptul că textul la care facem referire nu este produsul unui autor inspirat (de pildă, apostolul Toma), ci adunarea în timp a unor tradiții orale diferite și chiar contradictorii pe alocuri. Data preferată cu precădere atunci când se discută de vechimea manuscrisului originar este cuprinsă între 50-200 d.Hr, unele logion-uri (fragmente) fiind totuși posterioare și redactate până spre începutul secolului al V-lea. 

Traducătorul ediției de față subliniază faptul că evanghelia fascinează prin profunzimea de gândire, prin intensitatea spirituală și prin puterea sa de expresie, fiind utilă și recomandată nu doar specialiștilor în teologie, filologie sau istorie, ci pentru orice cititor însetat și dornic pentru a experimenta noi trăiri spirituale.

Un punct tare și de apreciat al cărții de față este acela că pe lângă textul propriu-zis al evangheliei, traducătorul prezintă și un scurt studiu introductiv. Astfel, cititorul poate afla câteceva despre transmiterea textului evangheliei până în zilele noastre, despre perioada și locația redactării evangheliei, despre categorisirea ei ca text gnostic sau eretic, dar și alte informații de ordin lingvistic ale textului copt sau grecesc aferent evangheliei după Toma.

Un alt punct tare și de apreciat al cărții de față este redat prin prezența notelor explicative care însoțesc conținutul propriu-zis al evangheliei. Prin intermediul notelor amplu elaborate, cititorul este condus spre a înțelege referințele textuale în comparație cu alte texte gnostice sau apocrife și chiar prin comparație cu textul evangheliilor sinoptice în unele cazuri.

Relatări greu de trecut cu vederea:

- numirea lui Iacov (fratele Domnului) de către Isus ca fiind "cel Drept, datorită căruia s-au făcut cerul și pământul" (logion 12) - probabil o afirmație de sorginte iudeo-creștină, deoarece în cercurile respective Iacov (fratele Domnului) era urmașul legitim al comunității creștine;

- chemarea retrasă a lui Toma, moment în care Isus îi spune trei cuvinte secrete (logion 13, caz similar cu relatarea din Evanghelia după Iuda, în care protagonistul este Iuda Iscarioteanul);

- reflecțiile lui Isus (logion 14) asupra postului (zămislitor de păcat), rugăciunii (aducătoare de osândă) și milosteniei (facere de rău asupra propriilor duhuri);

- posibila reacție antitrinitară a lui Isus, moment în care treimea este catalogată drept "zei" (logion 30);

- sublinierea lui Isus care prezintă capacitatea/darul de a muta un munte ca răsplată a împăcării dintre semeni, ori nu ca urmare a credinței după cum vedem în evangheliile sinoptice (logion 48);

- rostirea de către Isus a pildei despre ceea ce face mâna dreaptă în contextul interzicerii de a transmite învățăturile tainice, fapt distinct de episodul din evangheliile canonice unde pilda respectivă este rostită în contextul anonimatului milosteniei (logion 62);

- dacă în Evangheliile canonice Isus relatează că El va reclădi templul/casa (cu referire la propriul trup) în trei zile, în textul atribuit lui Toma, Isus spune că nimeni nu va putea reconstrui clădirea dărâmată de El (logion 71);

- expresii panteiste rostite de Isus: "Eu sunt totul" și "despicați un lemn și eu sunt acolo, ridicați o piatră și mă veți găsi acolo" (logion 77);

- relatarea despre birul Cezarului (logion 100), moment în care Isus ce contrapune lui Dumnezeu (posibilă referință la doi zei, demiurgul și zeul superior). De remarcat este faptul că în întreg corpusul evangheliei lui Toma, Dumnezeu este numit Tatăl, și numai aici Dumnezeu;

- în prezentarea lui Isus, fariseii sunt asemănați cu un câine care doarme în ieslea unor boi, care nu mănâncă și nici pe boi nu-i lasă să mănânce (logion 102);

- expresia îndrăzneață a lui Isus prin care se referă probabil la Sine, relatând că-și cunoaște tatăl și mama fiind totuși numit de unii "fiu de curvă" (logion 105). Acest logion poate fi văzut ca o reacție împotriva calomniei care circula în mediile iudaice și care făcea din Isus fiul nelegitim al Mariei;

- cererea lui Simon Petru prin care caută alungarea Mariei (cel mai probabil Maria Magdalena) din grupul de ucenici, femeile nefiind vrednice de Viață (cu referire probabil la modul de viață al ucenicilor sau la viața veșnică, logion 114).

© Toader-Ionuț Rus