Gânduri către sine însuși - Marcus Aurelius
O incursiune venerabilă prin secolul al doilea, unde prin caracterul operei măiestre a respectatului monarh roman descoperim o puternică întrepătrundere între filozofie, artă, spiritualitate, viața cotidiană și aspirațiile aparent inaccesibile. Pe alocuri, o scriere complexă și greoaie, dar demnă totuși de apreciat pentru caracterul său original care ni s-a transmis până astăzi.
Da, așteptările mele poate ar fi fost altele de la o carte atât de lăudată, dar totuși consider că o carte cu adevărat bună nu e doar cea care mă răscolește din străfunduri, ci și cea care îmi dezvoltă capacitățile cognitive, cunoașterea istorică și deschiderea spre moștenirea de veacuri a filozofiei, dar și a gândirii umane, fie că vorbim aici de personalități de seamă ale istoriei sau fie că vorbim de oameni subapreciați.
Ca "un bun creștin în cetate" nu am putut trece cu ușurință și într-un mod neobservabil peste posibila referire la creștini, pe care stoicul ca prigonitor declarat al creștinismului o inserează în opera sa într-un mod indirect. Iată ce spune acesta: "a avea mintea drept călăuză pentru cele ce se dovedesc îndatoriri este specific și celor care nu cred în zei, celor care-și părăsesc țara, celor care fac ceva, după ce au zăvorât porțile casei lor." (p.44)
De altfel, între gândirea filozofului ateu și gândirea creștinului din primele veacuri am mai receptat și câteva similitudini, precum: răul și binele de care au parte atât oamenii răi, cât și oamenii buni; posibilitatea interacționării cu divinul; distrugerea lumii prezente prin foc; vremelnicia umană reprezentată prin imagini ca fumul și aburul; sorgintea divină a tuturor bunurilor primite sau cu care omul a fost înzestrat; determinismul implacabil al divinului și reprezentarea autorității politice prin indivizi care pot utiliza "sabia" în favoarea instituirii dreptății.
Așadar, recomand cartea fără ezitare, dar cu precădere celor dispuși să cearnă bine informația, și selectând doar ce este bun. Totuși, pentru o bună dezvoltare cognitivă, opere ca și aceasta nu trebuie evitate.
"Ceea ce nu-l face mai rău pe om cum ar putea să facă mai rea viața omului?" (p.30)
"Așadar, odată înlăturate toate celelalte, păstrează numai aceste câteva precepte și amintește-ți, de asemenea, că fiecare trăiește numai momentul prezent, care este o clipă: restul fie au fost trăite, fie există în necunoscut. Scurt, prin urmare, este timpul pe care fiecare îl trăiește, mic este colțișorul de pământ unde își duce viața; scurtă este, de asemenea, chiar cea mai durabilă faimă postumă, și ea depinde de succesiunea acestor mici oameni care într-o clipită vor fi deja morți, fără să se cunoască nici măcar pe ei înșiși, cu atât mai puțin pe cel mort cu mult înaintea lor." (p.41)
"Nu te lăsa dus dintr-un loc în altul, ci la orice impuls păstrează dreptatea și la orice reprezentare păstrează-ți capacitatea de înțelegere." (p.52)
"[...] Ce merită, așadar, prețuit? Să primești aplauze? Nu. Prin urmare, nici să fii aclamat de guri gălăgioase. Căci aclamațiile din partea celor mulți sunt doar guri care plescăie-n gol. Ai abandonat, așadar, pretinsa glorie." (p.81)
"[...] Căci eu caut adevărul, de care nimeni n-a fost vreodată lezat; este lezat, în schimb, cel care persistă în greșeala și în neștiința sa." (p.83)
"Obișnuiește-te să tratezi cu atenție cele spuse de celălalt și, pe cât posibil, pătrunde în sufletul celui care vorbește." (p.92)
"Ceea ce nu este util roiului nu este util nici pentru albină." (p.92)
"Cele ce vor avea loc în viitor să nu te tulbure. Căci vei ajunge acolo, dacă trebuie, purtând cu tine aceeași rațiune de care te folosești acum pentru treburile prezente." (p.95)
"Durerea nu este nici de nesuportat, nici veșnică dacă îți amintești de limitele ei și dacă nu o amplifici cu propria-ți gândire." (p.106)
"Coruperea intelectului reprezintă ciuma cu mult mai grea decât infectarea și schimbarea aerului respirabil care ne înconjoară." (referire la ciuma care a cuprins Imperiul Roman între 166-167) - p.128
"Nu mai discuta nicidecum despre calitatea omului bun, ci fii un astfel de om." (p.148)
"De multe ori am fost uimit de faptul că fiecare, deși se iubește pe sine însuși mai mult decât pe toți ceilalți, pune totuși mai puțin preț pe propria sa părere despre sine decât pe părerea celorlalți despre el." (p.172)
© Toader-Ionuț Rus