Setea de absolut - Gustave Thibon

"Setea de absolut" de Gustave Thibon este o carte profundă și captivantă, care explorează aspectele esențiale ale creștinismului și aduce în prim-plan relația personală dintre om și Dumnezeu. Am avut privilegiul de a o citi într-un moment semnificativ al vieții mele, în ultimul weekend de studii la facultate, când, în mod ironic, trebuia să mă concentrez pe pregătirea pentru examenele finale. Cu toate acestea, nu am regretat nicio clipă că am ales să îmi dedic timpul acelei cărți.

Autorul, un teolog francez remarcabil, reușește să transmită cu acuratețe în paginile sale profunzimea credinței creștine și importanța speranței în viața fiecărui individ. Cartea este plină de reflecții și meditații care îi provoacă pe cititori să se gândească la relația lor personală cu Dumnezeu și la căutarea lor de sens și semnificație în viață.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult în această carte este abilitatea autorului de a prezenta aspecte complexe ale credinței într-un mod accesibil și captivant. Gustave Thibon reușește să abordeze subiecte profunde și să le îmbrace în cuvinte simple, creând astfel o conexiune directă cu cititorul. Fiecare pagină este o invitație la contemplare și introspecție, iar mesajul său este puternic și plin de speranță.

Cartea lui Thibon poate fi considerată fără doar și poate o carte cu caracter devoțional, motiv pentru care o recomand tuturor celor care sunt interesați să exploreze dimensiuni mai profunde ale spiritualității și să găsească o sursă de încurajare și speranță în călătoria lor personală.

A crede înseamnă a acorda credit. Și cu cât mai mult Dumnezeu pare a da faliment, cu atât mai mult se cuvine să-I acordăm credit. (p.7/14/130)

Credința nu este o armură, un set de certitudini; ea reprezintă mai presus de toate o rană deschisă și o luptă neîncetată. (p.14)

Dumnezeu este Cel care ne salvează în eternitate, noi suntem cei care-L salvăm în timp. (p.14)

Orice măreție este una cu măsură. (p.21)

Orice moștenire nu este un talisman, ci un instrument. (p.21)

M-am întors către acest bine etern și pur pe care toți oamenii îl caută în mod obscur și pe care, în lipsa unui cuvânt mai potrivit, îl vom numi Dumnezeu. (p.32)

Credința ne propune un Dumnezeu infinit, iar religia un Dumnezeu definit. - Marie Noel (p.36)

Ei bine, recunosc că, date fiind toate argumentele pentru a te îndoi de Dumnezeu, credința este un salt miraculos în necunoscut. (p.41)

Oricât de frecvente ar fi slăbiciunile noastre, credința constă în a nu tăgădui niciodată în întuneric ceea ce ai întrevăzut în lumină. (p.42)

Ziua de mâine va aduce schimbări imprevizibile, dar, orice s-ar întâmpla, ceea ce am ales ieri voi alege și mâine: voi prelungi nașterea dragostei într-o renaștere fără sfârșit. (p.67)